Primul sezon are 6 episoade de 60 de minute fiecare, primul episod avand premiera in data de 22 februarie 2011…speram sa fie si un al 2-lea sezon.

Cateva lucruri interesante pe care le-am vazut in cele 5 episoade vizionate pana acum:

• in afara de chirurgie si urgente, nici un doctor nu poarta halat alb. Toti sunt imbracati “casual”, purtand  ca si accesorii medicale doar stetoscopul si “name tag’ul”
• Britanicii fac doar 5 ani de medicina, dupa care incep sa practice medicina (cu salariu…care poate ajunge pana la 40.000 de lire sterline pe an): 2 ani de juniorat (junior doctor sau foundation doctor), apoi aleg specialitatea (GP- general practitioner sau specialist) – astea le-am gasit pe wikipedia, nu au fost mentionate in serial -
• la fiecare consult, medicul care examineaza pacientul trage perdeaua care inconjoara patul pacientului in asa fel incat pacientul sa aiba intimitate absoluta – spre deosebire de Romania unde babelor le sunt schimbate scutecele in saloane, in care sunt “cazati” cateodata si barbati datorita lipsei de locuri (fapt real).

Vor fi 8 episoade, cu următoarele titluri: “Oceans”, “Deserts”, “Arctic”, “Jungles”, “Mountains”, “Grasslands”, “Rivers” şi “Cities”. Până acum au apărut doar 5 episoade, iar episodul 4 m-a impresionat cel mai mult.

EPISODUL 1    EPISODUL 2    EPISODUL 3    EPISODUL 4    EPISODUL 5    
EPISODUL 6    EPISODUL 7   EPISODUL 8
Pentru mai multe versiuni incercati urmatorul LINK
Subtitrari AICI 

“It’s kind of a funny story” este un film inspirat dintr-o carte (pe care încă nu am citit-o), scrisă de Ned Vizzini (nu am auzit de el până în seara asta), în care ni se povesteşte despre un băiat de 16 ani care…într-o dimineaţă de duminică, pe la ora 5, s-a gândit că ar fi bine să se ducă la spital…pentru că avea o depresie (început promiţător:>). În acel spital el se aştepta ca un doctor să îl consulte scurt şi să-i dea ceva “boabe” ca să se simtă mai bine. Dar nu a fost aşa…(în România sigur era aşa!!!).După un consult de specialitate la psihiatru, doamna doctor a hotărât că ar fi bine ca el să fie internat măcar pentru 5 zile pentru observaţii…şi de aici incepe adevăratul film/poveste. De aici nu vă mai spun nimic…vă las să urmăriţi filmul…vă spun doar atât…va fi un “happy ending” şi o să aveţi ce învăţa din filmu/cartea asta.

Filmul îl puteţi descărca de AICI…cartea nu am găsit-o în format electronic, dar dacă vreţi să o cumpăraţi, amazon vă stă la dispoziţie…

TRAILER

P.S. Life is worth living!!! “Începe să trăieşti!!”

Aceste prezentări le puteţi urmări online pe incepesatraiesti.ro, sperantatv.ro sau la TV (canalul SperantaTV) şi radio (Radio Vocea Speranţei). Alte informaţii le puteţi accesa pe pagina de facebook a programului sau din site-ul incepesatraiesti.ro menţionat mai devreme.

Hai să vedem o statistică interesantă asupra lucrurilor pentru care ne îngrijorăm noi în fiecare zi:

50% de evenimentele care nu se vor întâmpla niciodată
25% de evenimentele trecutului care nu mai pot fi schimbate
10% de criticile pe care credem că ni le-au adus alţii
10% de starea noastră de sănătate
5% de problemele reale cu care ne vom confrunta.

W. Churchill a spus odata: „Îmi aduc aminte de o poveste în care un bătrân a mărturisit pe patul de moarte că a avut parte de multe necazuri în viaţă, dintre care cele mai multe nu s-au întâmplat niciodată.”

Tot în materialul pe care l-am citit se enumeră câteva simptome ale îngrijorării: neliniştea, spaima, insomnia, tremurăturile, încordarea, durerile de cap, extenuarea, ameţeala, palpitaţiile, respiraţia greoaie, transpiraţia, dificultatea de concentrare şi hipervigilenţa. Îngrijorarea poate fi însoţită şi de atacuri de panică, dar pentru această “patologie” există un tratament: mulţumirea. Mulţumirea nu este o atitudine pe care o moştenim, ci este o trăsătură pe care putem să ne-o dezvoltăm. În vremea de acum, când ne confruntăm cu atât de multe probleme, avem nevoie să ne formăm o atitudine de mulţumire pentru ceea ce avem în prezent şi să nu ne îngrijorăm cu privire la viitor.

Şi sor’mea asta şi-o “ars” şi ea, ca tot pruncu, blog. Din primele investigaţii…pare unu’ promiţător. Şi ca majoritatea fetelor, o să scrie mai mult chestii care să “te ungă pe suflet”, spre deosebire de blogu’ meu unde sunt mai mult chestii informaţionale, de cultură generală, să zicem aşa.

Oricum, asta ar trebui să mă motiveze şi pe mine să scriu mai mult…să nu mă las să mă’ntreacă sor’mea:P

Aaaa…am uitat ce’i mai important…linku’ : loribblog.wordpress.com

Titlul episodului a vrut să pună în evidenţă 2 lucruri: în primul rând, printre cazurile prezentate a fost şi un transplant de mâini, care, zic ei, a fost o premieră mondială (bineînţeles, această procedură a mai fost făcută de câteva ori până acum, dar în acest serial a fost premieră:)), iar în al doilea rând, vrea să arate cât de multă însemnătate au “Aceste mîini ale noastre”, mai ales mâinile medicilor şi chirurgilor în special. Deci, trebuie să am mare grijă de mâinile mele, că or să aibă multă treabă de făcut  dacă o să ajungă să opereze vre-o tărtăcuţă:P.

Episodul îl puteţi descărca de AICI, iar subtitrare în engleză AICI . Vizionare plăcută!

În primul rând, trebuie să menţionăm câteva despre cel care a creat acest personaj…Sir Arthur Conan Doyle. S-a născut în anul 1859 Edinburgh, Scoţia. Familia lui era destul de înstărită, încât şi-au putut permite să-l trimită la cele mai importante instituţii de învăţământ la vremea aceea. La vârsta de 9 ani părinţii lui l-au înscris la o şcoală iezuită, iar mai apoi avea să studieze medicina la Universitatea din Edinburgh.

În timpul studenţiei, tânărul de 20 de ani şi-a descoperit talentul de scriitor, talent moştenit în mare parte de la mama sa, care se pricepea foarte bine în “spusul povestirilor”. Aşadar, Doyle şi-a concretizat acest talent prin publicarea  a două “short stories”, “Mystery of Sasassa Valley” şi “The American Tale”. La scurt timp după publicarea acestor povestiri, Doyle a primit un post de chirurg (el fiind doar student) pe o navă care urma să plece în Arctic pentru vânătoare de balene. La întoarcerea din această aventură, el a mai publicat o poveste, inspirată din cele întamplate în cercul Arctic, numită “The Capitan of the Pole-Star”, în timpul acesta el continuandu-şi studiile.

Inspiraţia pentru “Sherlock Holmes” a fost doctorul Joseph Bell, care avea o capacitate de observaţie şi deducţie foarte ascuţită, Doyle spunând despre el că “uneori lua un strain şi obsrvându-l atent, îţi putea spune ocupaţia şi activităţile recente pe care le-a desfăşurat”. Prin acest simţ uimitor al deducţiei, doctorul Joseph Bell a devenit unul din pionerii ştiinţei forensice (sau medicinei legale).

Prima apariţie a lui  Holmes şi a bunului său prieten, Dr. Watson, a fost în primăvara anului 1886 în romanul intitulat “A study in scarlet”, care a avut un succes răsunător, ajungând să fie mai cunoscut în America decât în Marea Britanie. După acest roman, Doyle a mai publicat încă 3 romane şi 56 de povestiri care l-au avut ca şi personaj principal pe Sherlock Holmes. O listă completă a operelor scrise de Sir Arthur Conan Doyle o puteţi găsi pe sherlockholmesonline.org.

Acest caracter al lui Doyle a fost dramatizat în nenumărate pelicule şi seriale de televiziune, cele mai cunoscute fiind seria din 1984 (cu Jeremy Brett şi David Burke) şi din 2010, serie la care am facut un mic review intr-un post anterior. Din nou, o lista completă a dramatizarilor o puteţi găsi pe wikipedia.

Şi un ultim lucru pe care l-am aflat recent şi cred că puţini dintre voi aţi ştiut: producătorul serialului HOUSE M.D., David Shore a spus că principala sursă de inspiraţie pentru acest serial a fost chiar Sherlock Holmes. Hai să vedem câteva similarităţi între House şi Sherlock:

- în primul rând au aceeaşi iniţială (Holmes – House) 

- prietenii de nădejde (John Watson – James Wilson)

- spiritul de observaţie şi deducţie

- folosirea drogurilor (Holmes – Cocaină; House – Vicodin, )

- muzica (Holmes – vioara; House – pian, chitara, muzicuţă etc)

- numărul de casă (201B)

- şi nu în ultimul rând, numele lor (Holmes

vine de la Homes, care se aseamănă de minune cu House)

Dacă v-am stârnit curiozitatea pentru Holmes, vă recomand să citiţi cărţile din lista de mai sus, care le puteţi găsi în următoarele locuri:

- în engleză AICI

- în româneşte de la Biblioteca Adevărul sau pe librarie.net

Câteva documentare despre Sherlock Holmes

LATER EDIT:

Am uitat sa menţionez faptul că Holmes are chiar şi o “casă memorială”, aflat chiar în Londra, pe Baker Street  la numărul 221b, adresa arhicunoscută pasionaţilor de Sherlock Holmes (“Sherlock-ieni”). Dacă aveţi de gând să vizitaţi Londra, nu rataţi ocazia de a vă opri şi pe la Sherlock pe acasă

Asta poate fi una din situaţii. Poţi de să apuci de „freelancer-it” chiar dacă eşti încă în facultate, ai foarte mult timp liber şi nu mai vrei să pierzi timpul pe facebook muncind din greu în grădină (farmville) sau crezându-te că poţi salva lumea de terror-işti (CS).

Acum să explic ce înseamnă mai exact acest concept. Mai întâi trebuie să îţi faci un cont pe un site specializat (le voi prezenta mai jos), specificând ce eşti capabil să faci (ex: programare, web-design, photoshop, blogging, ebooks, marketing, publicitate, rewriting – rescrii în cuvintele tale unele articole de pe net…ca sa nu fie plagiat, procesare de date, etc.). După ce ţi-ai facut contul, începi să îţi cauţi printre milioanele de proiecte care ţi-ar fi cel mai potrivit pentru tine. E bine să începi cu proiecte uşoare ca să îţi „intri în mână”. Cel care a postat proiectul (angajatorul) o să specifice şi bugetul care este dispus să îl aloce pentru acel proiect, iar tu trebuie să „licitezi” cât ai vrea să te plătească pentru acel proiect, precum şi modalităţile de plată (în rate, la terminarea proiectului, pe săptămână etc.). Acum angajatorul trebuie să îşi aleagă angajatul…şi în mod normal îl va alege pe cel mai experimentat şi mai ieftin. De aceea trebuie să începi cu proiecte mai mici ca să îţi faci rating, iar mai apoi poţi să abordezi şi proiecte mai mari (de la 1000 de dolari în sus – un român a ajuns în top 5 freelanceri din lume). Ţin să menţionez că eu nu m-am apucat încă de „freelancer-it”, deci nu spun toate aceste lucruri din proprie experienţă, doar din ce am căutat pe forum-uri şi am citit pe blog-uri.

Iată şi câteva exemple de site-uri care se ocupă de acest domeniu:

freelancer.com (pentru inscriere click pe banner-ul din bara din stanga); guru.com; rentacoder.com; allfreelancerwork.com; 99designs.com; elance.com; freelancemusiccomposers.com; online-writing-jobs.com; eufreelance.com (cel mai mare din Europa), iar din Romania: freelanceri.ro; bursadesoft.ro; cam atât am găsit din Ro…

Sper că v-am putut ajuta prin postarea acestui articol şi aştept părerile şi experienţele voastre cu privire la freelancer-it.

Succes şi spor la treaba!